Reducerea treptată a achizițiilor de active (Tapering)

Reducerea treptată a achizițiilor de active (Tapering) este scăderea graduală a ritmului achizițiilor de active de către o bancă centrală, marcând, de obicei, sfârșitul programelor de relaxare cantitativă (QE). Când o bancă centrală reduce treptat achizițiile, ea cumpără mai puține obligațiuni și alte active în fiecare lună, retrăgând lent stimulentele monetare din economie.

Ce înseamnă tapering-ul

Băncile centrale precum Rezerva Federală (Fed) și Banca Centrală Europeană (BCE) folosesc relaxarea cantitativă pentru a injecta lichiditate în economie în timpul crizelor sau atunci când inflația este scăzută. Tapering-ul semnalează că condițiile economice s-au îmbunătățit suficient pentru a reduce acest sprijin. Banca continuă să cumpere active, dar în cantități în scădere, eliminând în cele din urmă achizițiile complet înainte de a trece la creșteri ale ratei dobânzii.

De ce băncile centrale aplică tapering-ul

Tapering-ul are loc, de obicei, atunci când economia se consolidează sau inflația devine o preocupare. Relaxarea cantitativă prelungită poate umfla bulele de active și poate alimenta creșteri de prețuri, astfel încât băncile centrale reduc sprijinul pentru a preveni supraîncălzirea. Cu toate acestea, tranziția trebuie gestionată cu atenție pentru a evita șocurile pe piață.

Impactul pe piață

Anunțurile de tapering declanșează adesea mișcări semnificative pe piață. Când Rezerva Federală a anunțat tapering-ul în 2013 („Taper Tantrum”), randamentele obligațiunilor au crescut brusc, iar activele piețelor emergente s-au vândut. Randamentele mai mari și lichiditatea redusă pot întări moneda țării care aplică tapering-ul, dar pot afecta piețele emergente care s-au bazat pe fluxurile de dolari ieftini în perioada QE.

Tapering vs. Creșteri ale ratelor dobânzii