Valurile Elliott este o metodă de analiză tehnică dezvoltată de Ralph Nelson Elliott în anii 1930, care interpretează mișcările prețurilor pe piețele financiare ca cicluri repetitive, predictibile, determinate de psihologia investitorilor. Teoria postulează că piețele se mișcă în modele de valuri recunoscute, mai degrabă decât aleatoriu, permițând traderilor să prognozeze potențiale direcții ale prețurilor și puncte de cotitură.
Fundația analizei Valurilor Elliott este un model de valuri 5-3: cinci valuri de impuls se mișcă în direcția trendului principal, urmate de trei valuri corective care se mișcă împotriva acestuia. Acest ciclu se repetă pe diferite scări de timp — ceea ce apare pe un grafic pe minut oglindește modelele de pe intervale de timp mai lungi. Traderii folosesc această structură fractală pentru a identifica unde un trend se poate încheia și unde o inversare ar putea începe.
Modele Comune de Valuri
Teoria Valurilor Elliott identifică tipuri specifice de modele care ajută traderii să recunoască fazele pieței. Un model zigzag creează structuri de trei valuri clare și abrupte; un model plat se mișcă lateral cu valuri corective de lungime similară. Modelele diagonale — forme de pană la început (diagonală ascendentă) sau la sfârșit (diagonală descendentă) ale trendurilor — marchează tranziții în momentumul pieței.
Aplicație Practică în Trading
Traderii folosesc Valurile Elliott pentru a identifica potențiale niveluri de suport și rezistență, pentru a prognoza amploarea retragerilor și pentru a sincroniza intrările în trenduri mai lungi. Cu toate acestea, metoda necesită experiență: interpretarea valurilor este subiectivă, analiști diferiți pot număra aceeași acțiune a prețului în mod diferit, iar modelele de valuri sunt mai puțin fiabile în timpul volatilității extreme sau pe piețe agitate.
