Acordul Plaza a fost un acord internațional din 1985 între cinci economii majore pentru a coordona intervenția valutară pe piețele valutare. Semnat pe 22 septembrie 1985, la Plaza Hotel din New York, a implicat Statele Unite, Japonia, Germania de Vest, Franța și Regatul Unit.
La acea vreme, dolarul american era semnificativ supraevaluat, făcând bunurile americane scumpe pe piețele globale și lărgind deficitul comercial al SUA. Cele cinci națiuni au convenit să intervină colectiv prin vânzarea de dolari și cumpărarea altor valute — în special yenul japonez și marca germană — pentru a aduce dolarul la un nivel mai echilibrat.
Acordul și-a atins obiectivul principal: dolarul s-a depreciat brusc în câteva luni. Exporturile americane au devenit mai competitive la nivel internațional, ajutând la reducerea deficitului comercial. Cu toate acestea, deprecierea rapidă a avut efecte secundare. Yenul și marca germană s-au apreciat substanțial, dăunând economiilor bazate pe export din Japonia și Germania de Vest. Schimbarea rapidă a cursului valutar a stârnit, de asemenea, îngrijorări legate de inflație și a alimentat tranzacții speculative pe piețele financiare.
Acordul Plaza a expus tensiunea dintre interesele naționale într-un cadru coordonat. Deși a rezolvat problema supraevaluării dolarului american, a transferat costurile altor națiuni, tensionând relațiile internaționale. Pentru comercianți, acordul a marcat un moment crucial în care guvernele au arătat că vor gestiona activ piețele valutare, în loc să le lase să fluctueze liber. A demonstrat că băncile centrale majore se pot alinia pe politici pentru a atinge țintele de curs de schimb — o lecție care a modelat abordările intervenției valutare în deceniile următoare.
Moștenirea acordului rămâne relevantă pentru tranzacționarea modernă pe piața Forex: acțiunea coordonată a băncilor centrale poate mișca semnificativ piețele valutare, iar astfel de intervenții reflectă, de obicei, dezechilibre economice mai largi între partenerii comerciali.
